Cocaina

Cocaina


Cu mult timp în urmă, cocaina era extrasă din planta de coca, iar frunzele erau mestecate de către amerindienii peruani si cei din diferitele tări ale Americii de Sud.
Folosirea acestor frunze este anterioară timpului istoric cunoscut, astfel că tot ceea ce stim este în întregime derivat din surse arheologice. Urmele descoperite în oalele din America de Sud demonstrează faptul că mestecatul frunzelor de coca era un fapt cultural încă dinaintea aparitiei Imperiului Incas, cu aproximatie în jurul anului 3.000 î.Hr. si că efectele acestora asupra stării de spirit si asupra comportamentului erau foarte mult apreciate de către indieni.
Planta era considerată a fi un dar al zeilor si era folosită în timpul ritualurilor religioase, înmormântărilor si a altor situatii speciale. În momentul aparitiei spaniolilor, în secolul al XV-lea, Imperiul Incas era în declin. În această perioadă frunzele de coca nu mai erau folosite decât de către clasa conducătoare sau doar în scop ritualic. La început, spaniolii au încercat să-i avertizeze pe amerindieni cu privire la folosirea acestora, deoarece le considerau o barieră în calea convertirii la crestinism. Mai târziu, a devenit o modalitate de recompensare a băstinasilor pentru munca acestora. În acest fel, ei puteau obliga o importantă fortă de muncă să lucreze în conditii grele, la altitudini înalte, în minele lor de aur si argint. Frunzele de coca, laolaltă cu ceaiul, cafeaua si tutunul au fost aduse în Europa de către exploratori în secolul al XVI-lea, dar spre deosebire de acestea, frunzele de coca au devenit nepopulare chiar înainte de secolul al XIX-lea. Acest fapt se poate datora si deteriorării frunzelor în timpul călătoriei, ceea ce le slăbea mult efectul.
În 1862 Albert Niemann reuseste să extragă dintr-o substantă cristalină derivata din frunzele de coca o formă pură de cocaină. Cocaina era extrem de pretuită în deceniile opt si nouă ale secolului al XIX -lea si multe figuri proeminente ale momentului recomandau utilizarea terapeutică a cocainei. Papa Leon al XII-lea, Sigmund Freud, Jules Verne si Thomas Edison aprobau în anul 1888 folosirea cocainei, a băuturii Coca-Cola ce continea în mod natural cocaină si se recomanda singură ca fiind "băutura care înlătură obosela". (Între timp Coca- Cola a înlocuit continutul de cocaina cu cofeină).
Înainte de anul 1960, cocaina nu era intens folosită în Statele Unite decât printre animatorii din localuri si cântăretii de jazz. Utilizarea drogului a fost interzisă, atât în domeniul medical, cât si în scop recreativ începând din anul 1914. Nativii din Anzi folosesc încă frunzele de coca pentru efectul stimulant. Adesea ei le amesteca cu scrum si var si se spune că pot merge zile întregi fără să le fie foame sau să se simtă obositi.
Totusi, utilizatorii au un mers sovăielnic, dintii le sunt acoperiti de un strat verzui, au insomnii incurabile si o stare generala de apatie.

Pentru a resimti o senzatie cum ar fi cea de durere, informatia trebuie să treacă de la un nerv la altul sub formă de impulsuri până ajunge la creier, unde este procesată si interpretată ca atare. Cocaina inhibă această transmitere a informatiei, comunicarea intre terminatiile nervoase fiind astfel imposibilă. Lista afectiunilor considerate a fi vindecabile cu ajutorul cocainei, lista alcătuită de personalităti medicale ale deceniilor opt si nouă ale secolului al XIX-lea, este cu adevarat impresionantă si lasă să se inteleagă faptul că planta de coca este un drog miraculos care poate vindeca orice, inclusiv sifilisul.
In 1884 Sigmund Freud a publicat un articol referitor la calitătile de potential anestezic local ale cocainei. Un punct de vedere extrem de bizar, care a fost sustinut cu tărie de către Freud, acesta căpătând astfel de informatii asupra subiectului din prospectele firmelor farmaceutice in căre se afirma că drogul poate fi folosit in tratarea dependentei de morfină si alcool. Freud nu credea că si cocaina poate provoca dependentă. Desi drogul era bine văzut in acele timpuri, de la sfarsitul secolului, a inceput să devină evident faptul că folosirea lui poate avea urmări dezastruoase. Intr-unul dintre cele mai tragice cazuri a fost implicat chiar un prieten apropiat al lui Freud, dependent de morfină. Freud isi tratase prietenul cu cocaină, si devenise chiar el insusi dependent de aceasta. In mai putin de un an el a inceput să sufere de o intoxicatie si in scurt timp a decedat. Freud nu a putut renunta la consumul de cocaină vreme de câtiva ani. Dar si el si altii au inceput să scrie despre efectele dezastruoase ale consumului de droguri.
Devenise evident faptul că planta de coca putea fi un bun anestezic, in special in cazurile de chirurgie oculară, dar efectele secundare erau atât de neplăcute incât folosirea sa a fost scoasă in afara legii de către cele mai multe guverne.