Avantaje si dezavantaje unei afaceri

Potrivit unei anchete realizate în anul 2002, în România 1 din 100 de tineri decid să înceapă o afacere pe cont propriu, faţă de 1 din 4 tineri în Cehia, Polonia sau Ungaria. Cauzele acestei diferenţe au fost formulate chiar de către subiecţii acestui sondaj, şi anume studenţii. Potrivit acestora, atitudinea lor este cauzată de birocraţie, majoritatea declarând că este foarte dificil să înregistrezi o firmă, dar şi de lipsa resurselor financiare, a banilor necesari demarării unei afaceri. Putem spune că, în general, din 2002 până în prezent au apărut îmbunătăţiri fiscale care să uşureze înfiinţarea unei firme, şi în special pentru studenţi au fost introduse facilităţi în acest scop. Cu toate acestea şi în prezent mulţi tineri manifestă o atitudine mioritică faţă de posibilitatea începerii unei afaceri pe cont propriu.

Pentru a putea analiza cuprinzător avantajele şi dezavantajele iniţierii unei activităţi anume în general, aceasta trebuie pusă în balanţă cu cel puţin o altă alternativă. Dat fiind subiectul acestui articol vom recurge la compararea avantajelor şi dezavantajelor iniţierii propriei afaceri cu cele ale deţinerii unui job într-o firmă, de preferinţă una multinaţională.

Decizia de a demara propria afacere este una destul de greu de adoptat, dat fiind contextul economic în care ne aflăm, şi trebuie să fie fundamentată luând în calcul multitudinea de elemente care condiţionează înfiinţarea şi desfăşurarea unei afaceri.

Iniţierea propriei afaceri implică un risc mai mare spre deosebire de lucrul într-o multinaţională. Riscul derivă în principal din faptul că resursele financiare avute la dispoziţie (care de cele mai multe ori nu se obţin foarte uşor) sunt de regulă atrase sau împrumutate, iar tu eşti principalul răspunzător de modul de utilizare a resurselor şi de efectele obţinute în cadrul afacerii. Procurarea resurselor financiare este dificilă având în vedere gradul redus de dezvoltare în România a instituţiilor din sistemul financiar-bancar cu aport substanţial în finanţarea întreprinderilor mici şi mijlocii (în special a microfirmelor), dezvoltare redusă oglindită din condiţiile restrictive de acordare a creditelor: garanţii excesive, dobânzi foarte mari, durata insuficient de mare pentru care băncile acceptă să acorde credite, neacceptarea frecventă de perioade de graţie la creditele penru investiţii sau fixarea de perioade prea reduse. La acestea putem adăuga şi interzicerea prin lege a acordării de credite doar pe bază de plan de afacere, indiferent de cât de complex şi convingător este el.

Un alt dezavantaj major al demarării propriei afaceri constă în consumul mult mai mare de timp, dat fiind faptul că cel puţin la început firma va avea puţini angajaţi, şi fiecare salariat va avea foarte multe responsabilităţi şi sarcini de îndeplinit. În plus, în calitate de proprietar al afacerii vei avea tendinţa (cel puţin la început) de a supraveghea şi controla absolut tot ceea ce se întâmplă în firmă („doar sunt banii tăi în joc, nu ?”).

De asemenea iniţierea unei afaceri pe cont propriu trebuie să se bazeze pe cunoaşterea detaliată a pieţei pe care vei activa, aspect care rezultă din rolul tău major în adoptarea deciziilor strategice şi tactice vizând afacerea, în calitate de proprietar şi/sau manager.

Trebuie totuşi să conştientizăm şi potenţialele avantaje ale iniţierii unei afaceri pe cont propriu. Acestea constau în principal în: satisfacţia de a şti că tot efortul pe care îl consumi are drept finalitate dezvoltarea propriei afaceri, posibilitatea de a câştiga mai mulţi bani decât în situaţia în care ai un job într-o anumită firmă – evident după o anumită perioadă în care afacerea este pusă pe picioare în adevăratul sens al cuvântului, are asigurat un anumit portofoliu de clienţi, şi este rentabilă – dar aspectul poate cel mai important (care decurge de asemenea după asigurarea fundamentelor avantajului anterior) constă în independenţa pe care ţi-o conferă deţinerea propriei afaceri, în sensul că o dată ce firma a ajuns la un nivel de maturitate poţi lăsa afacerea „pe mâna” unor manageri iscusiţi, iar tu doar vei supraveghea în continuare bunul mers al activităţilor.

Pe de altă parte, deţinerea unui job într-o multinaţională oferă stabilitatea pe care mulţi tineri şi-o doresc. Este vorba de a avea un anumit post, care se circumscrie într-o arie limitată de sarcini, competenţe şi responsabilităţi, care odată percepute şi delimitate clar, conferă posesorului siguranţa că nimic surprinzător nu-l poate pune într-o situaţie inedită, căreia să nu poată să-i facă faţă. Această descriere poate fi pe undeva echivalată cu tendinţa de plafonare la locul de muncă. Totuşi nu trebuie neglijată nici posibilitatea construirii unei cariere într-o multinaţională, pe parcursul trecerii treptate de la un post la altul cu o arie de cuprindere a competenţelor şi responsabilităţilor din ce în ce mai largă, dar în acelaşi timp mai complexe şi cu caracter tactic şi strategic din ce în ce mai mare. Voinţa salariatului poate fi hrănită din multitudinea oportunităţilor oferite de climatul organizaţional, iar ambiţia sa nu va întârzia să fie răsplătită.

Alegerea unuia dintre cele două drumuri nu este uşoară iar eficienţa deciziei depinde în mare măsură de conştientizarea punctelor forte şi slabe ale fiecăruia dintre noi faţă de cele două alternative. Probabil că decizia cea mai bună este pe undeva pe la mijloc, în sensul de a avea la început cel puţin un job din care sa deprinzi experienţă, cunoştinţe şi abilităţi (să înveţi pur şi simplu cum se construieşte o afacere) pentru ca după aceea să-ţi asumi responsabilitatea de a acţiona pe cont propriu. Dar evident decizia îţi aparţine doar ŢIE.